Pagina Psihologului

ROLUL PĂRINȚILOR ÎN STIMULAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE LA ADOLESCENȚI

Inga Taran, magistru în psihologie,

psiholog școlar, grad didactic II, LT ”Mircea cel Bătrân”

”Copilul meu este rezultatul stilului meu de pareting”

John G. Miller

Majoritatea adolescenților trec prin perioade în care se simt abandonați sau pierduți într-o lume care, brusc le pare străină și nefamiliară. Adolescenții sunt expuși tentațiilor de tot felul, iar acest context îi predispune la greșeli. Ei ajung să încalce regulile nu pentru că sunt copii răi, ci pentru că nu sunt pregătiți să facă multitudinii de experiențe care sunt tratate pentru prima oară.

Adolescența, după Dinca.M este perioada reconstituirii personalității și a principalelor sale caracteristici, este perioada în care se formează sentimentele de responsabilitate și de datorie ca expresie a sinelui social.

Tensiunile emoționale, stările de exaltație-depresie, coloritul emoțional al proceselor cognitive sunt determinate de procesele fiziologice ale maturizării, de factorii sociali și de condițiile de educație. Indicii înalți de neliniște-alarmă, incapacitatea de a-și controla propriile emoții și comportamente sunt determinate în mare parte de comunicare, îndeosebi de comunicarea cu părinții.

Adolescenții elaborează noi valori, deseori neînțelese și neacceptate de părinți. În rezultat ei se simt nesiguri și sunt însoțiți de sentimentul că ei trebuie să se găsească singuri în această lume. Cea mai bună ancoră pentru adolescenți este un părinte dispus să ofere ajutor și să se implice în planul inteligenței emoționale.

Adolescenții au nevoie de îndrumare înțeleaptă și grijulie, în așa fel încât să dezvolte aptitudini sociale și emoționale care le vor servi drept bază pentru tot ce vor face în viitor. Scopul părinților în relațiile cu adolescenții trebuie să se bazeze nu pe crearea unor produse impresionante, ci pe dezvoltarea unor mecanisme prin care să își poate urma pasiunile, să facă față dificultăților, să construiască relații de prietenie, să poată lua decizii, să aibă un bun control al emoțiilor etc.

Părinții își doresc ca adolescenții să fie sociabili, responsabili, pașnici, atenți, ajutători, oameni de succes, cetățeni eficienți atât în școală, comunitate, cât și în cadrul familiei. Pentru a atinge aceste obiective, părinții trebuie să dea dovadă de inteligență emoțională prin valorificarea următoarelor principii:

> Să devină conștienți de propriile sentimente și de sentimentele celor din jur;

> Să se implice și să înțeleagă punctele tari ale celorlalți;

> Să-și mențină calmul;

> Să gândească pozitiv;

> Să stabilească obiective și să urmărească atingerea lor;

> Să folosească cele mai bune aptitudini de a lucra cu oamenii;

Părinții cu o inteligență emoțională dezvoltată manifestă față de adolescenți: iubire, voie bună, limite și legături, în care adolescentul mai degrabă este contribuabil decât consumator.

Maurice J. Elias spunea: ”Nu-i face copilului tău ceea ce nu ți-ar plăcea să-i facă alții”. Deseori părinții rămân surprinși atunci când se poartă cu proprii copii în așa fel, încât dacă altcineva s-ar purta astfel cu ei ar suna la protecția copilului sau la un avocat. Fără intenție părinții ajung să le adreseze cuvinte jignitoare adolescenților, deoarece acționează sub imperiul creierului emoțional și nu al celui rațional.

Responsabilitatea personală este un principiu puternic care poate ajuta orice părinte să elimine din stilul său de pareting victimizarea, nemulțumirile, tergiversările și învinuirile. Formularea întrebărilor ca: ”Ce pot face diferit față de copilul meu adolescent?” sau ”Cum pot deveni un părinte mai bun pentru copilul meu?”, îndreaptă atenția către părinte și către ceea ce pot face în scopul schimbării situației. În loc de întrebarea adresată adolescentului: ”De ce fiul meu nu-mi urmează sfaturile?”, de zis: ”Ce pot face ca să-i înțeleg nevoile?”.

Regulile importante ce trebuiesc respectate pentru dezvoltarea inteligenței emoționale a adolescenților sunt:

1. Ascultați mai mult;

2. Evitați să judecați imediat adolescentul;

3. Puneți întrebări care să stimuleze aptitudinile sociale;

4. Utilizați tehnicile SAO și GIAFE.

S-Sentimentele sunt un indiciu pentru rezolvarea problemelor. Ex: ”Cum te simți?”.

A-am o problemă. Ex: ”Care crezi că e problema?”.

O-obiectivele îmi oferă îndrumare. Ex: ”Cum ai dorit să decurgă lucrurile?”.

Următoarea tehnică GIAFE:

G-gândește-te la lucrurile pe care le ai de făcut. Ex: ”Care sunt modalitățile prin care crezi că vei atinge obiectivele?”.

I-ia în considerare rezultatele posibile. Ex: ”Dacă ai face acest lucrul ce crezi că se va întâmpla?”.

A-alege o soluție. Ex: ”Care din ideile tale crezi că e cea mai potrivită?”.

F-fă planuri și pregătește-te să depășești greutățile. Ex: ”Ce ai vrea să se întâmple ca să-ți pui în practică ideile?”.

E-ei și acum. Ex: ”Ce s-a întâmplat când ai încercat să aplici planul?” sau ”Ce lecție ai învățat, ca să îți fie de folos data viitoare?”

Adolescenții merită să fie iubiți, pentru că sunt deosebiți și au ceva unic de dăruit în lumea aceasta, iar iubirea părintească este ca un colac de salvare, ca ceva care motivează eforturile adolescenților și dă sens acțiunilor lor. Părinții adolescenților ar fi bine să facă în propria casă o oază de pace, adică:

> Să-și controleze reacția inițială;

> Să-și controleze răspunsul inițial;

> Să-și ceară scuze pentru ceea ce au făcut sau au spus;

> Să-și controleze reacțiile ulterioare;

> Să încurajeze entuziasmul benefic al adolescenților;

> Să fie mai apropiați de adolescenți decât sunt de obicei;

> Să-i încurajeze să vorbească despre experiențele prin care trec, să mediteze aupra acțiunilor lor și asupra motivelor care i-au determinat să acționeze într-un anumit fel;

> Începeți ziua cu un salut călduros și optimist;

> Lăsați mesaje pozitive, bilețele încurajatoare: ”Sunt mândră de tine”;

> Folosiți umorul și toleranța;

> Utilizați jocuri de familie;

> Lăsați la o parte grijile, preocupările, obligațiile tutoriale, și reîncarcați-vă bateriile;

Un părinte nu trebuie să fie doar cel mai bun prieten al adolescentului, el poate fi instanța care-i impune reguli, ancora de care se agață. E de dorit ca un părinte să fie dispus să se transforme oricând în confident, bun ascultător, conspirator sau partener de distracții.


Săptămâna promovării psihologiei cu genericul

”Aleg să fiu perfect într-o lume imperfectă”

În săptămâna promovării psihologiei în cadrul LT ”Mircea cel Bătrân”, s-a desfășurat o activitate extrașcolară cu elevii clasei a VI-a ”B” cu genericul ”Aleg să fiu perfect într-o lume imperfectă”, în care elevii au avut posibilitatea să conștientizeze ce înseamnă a fi perfect, amabil, răbdător, a fi iubitor și mult mai  înțelept.

De asemenea elevii prin intermediul personajelor principale ca Suflețelul, Regina Psihologiei  au determinat cum să găsească modalități de a-și îmbunătăți constant propriile calități, acțiuni și cuvinte.

Regina:Arma-ţi sunt, prietenă,

Nimeni nu te clatină!

Oglindeşte-te-n dreptate,

Ce mândria o desparte

Se va-nchide prin iubire.

Armonie, dăruire!

Ţesătura-ntregii lumi:

Vei vedea mii de minuni,

Vei alege un bun rol

Arta de a fi mare Om!

Adevărul este că nu există om care să treacă prin viață fără să afle ce înseamnă o inimă frântă, regrete, ezitări, renuntări, lacrimi și frustrare. Nu este om care să nu cadă măcar o dată, să se afunde în noroi… Dar, când știi că deții atât de mult potențial, când știi că ai atât de multe resurse, când știi că în tine zace o putere nemărginită, de ce să nu încerci să te ridici?

În orice condiții, indiferent de împrejurare, poți alege să te ridici, să privești înainte și să devii un om mai bun. Pentru că lumea este a celor care caută să se îmbunătățească!

Psiholog: Inga Taran


Relația drog-criminalitate

La acest subiect adolescenții au fost informați despre substanțele psihotrope al cărei consum duce la toxicomanie. Elevii au identificat din ce cauză unii adolescenți consumă alcool, tutun și alte substanțe nocive, adică din curiozitate, ca să se relaxeze sau să se distreze, să se integreze în diverse medii sociale, să se simtă maturi, preiau comportamentul părinților sau a prietenilor etc.

De asemenea elevii au recunoscut efectele negative ale drogurilor asupra organismului și anume tulburări ale vederii și auzului, scăderea capacității de coordonare a membrelor, distorsionarea capacității de percepere a emoțiilor și gândirii, distorsionarea capacității de gândire și de luare a deciziilor, respirație urât mirositoare, integrarea în cercuri sociale nefavorabile dezvoltării corespunzatoare a unui tânăr, ritmul cardiac poate deveni neregulat, iar inima se poate chiar opri, temperatura corpului scade și poate duce la hipotermie, scăderea glicemiei poate duce la convulsii sau chiar comă, respirația poate deveni dificilă și se poate chiar opri, poate ascunde alte probleme psihice, precum depresia sau anxietatea, care ramân astfel netratate. În grup elevii au reușit să realizeze prin desen portretul unui adolescent ce consumă droguri și să determine modalități de combatere și prevenire a consumului de droguri.

Elevii au conștientizat că este important să fie informați despre droguri și formele de consum, să clarifice propriile valori, să-și formeze abilități de luare a deciziilor, abilități de comunicare, de relaționare, competențe sociale utile pentru dezvoltarea unei vieți minunate.

Manifestarea acestor acțiuni va contribui la îmbunătățirea posibilităților de dezvoltare a unor stiluri de viață pozitivă de formare a propriei identități psihosociale, în care drogurile să nu formeze un pilon important.


Prevenirea delicvenței juvenile

La data de 21.02.2017 a fost desfășurat seminar pentru profesori cu genericul: ”Prevenirea delicvenței juvenile” cu scopul de a combate delicvența în rândul elevilor.

Delicvența juvenilă este un fenomen de devianță care se manifestă prin incapacitatea minorilor sau adolescenților până la vârsta de 18 ani de a se adapta la normele de conduită din societate.

Pe lângă faptul că s-a precizat în ce constă delicvența juvenilă, profesorii au identificat cauzele și formele de manifestare ale delicvenței juvenile ca: furtul, minciuna, dependențele de alcool, tutunul, drogurile, violența, crima.

În grup profesorii au realizat profilul psihologic al minorului cu delicvență juvenilă din punct de vedere cognitiv, fizic, comportamental și socio-emoțional. În acest exercițiu profesorii au identificat că acești minori sunt ostili la dialog, folosesc un limbaj indecent, sunt slab dezvoltate capacitățile intelectuale, recurg la minciună, furt, violență, se bazează pe copierea conduitelor din  anturajul său infracțional. De asemenea ei înregistrează performanțe slabe la școală, manifestă carențe în a se disciplina, prezintă dificultăți de integrare socială, sunt indiferenți față de muncă, au o atitudine de opoziție față de universul adulților.

Apoi profesorii au elaborat o scrisoare de încurajare elevilor cu delicvență juvenilă din partea profesorilor, colegilor, părinților, societății în care au specificat recomandări acestor minori. La modalități de prevenire a delicvenței juvenile s-au propus în materialul de lucru pentru profesori exerciții de dezvoltare al abilităților sociale, emoționale, cognitive, comportamentale, unde minorii/adolescenții cu delicvență juvenilă vor avea oportunitatea de a-și forma deprinderea de a negocia, de a avea un control al acceselor de furie, de a identifica propriile emoții și emoțiile celorlalți, de a iniția relații de colaborare cu cei din jur, de a manifesta empatie, de a gestiona un conflict, de a-și autoregla comportamentul.

La formarea acestor abilități contribuie foarte mult, atitudinea pozitivă a părinților, profesorilor, colegilor de clasă a societății și priceperea profesorilor de a-și apropia sufletește acești copii.

Psiholog: Inga Taran


Altruismul – sursa energiilor pozitive în cadrul senatului

„Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.”

Mihai Eminescu

Altruismul reprezintă interes deosebit pentru bunăstarea altora, este o atitudine morală a celui care acționează dezinteresat în favoarea celuilalt. De asemenea altruismul reprezintă sursa energiilor pozitive în care omul oferă cu ușurință şi cu plăcere ceea ce crede că trebuie oferit. Norma de reciprocitate socială precizează că trebuie să-i ajutăm pe cei ce au nevoie, fără să ne gândim la interacțiunile noastre viitoare cu ei.

Membrii senatului Liceului Teoretic „Mircea cel Bătrân” au participat activ în cadrul seminarului ”Altruismul – sursa energiilor pozitive în cadrul senatului”. La acest seminar elevii au menționat că bunăstarea, empatia și grija față de cei din jur trebuie să fie sinceră și benevolă, iar persoanele altruiste trebuie să fie persoane bune, generoase, atente și receptive la nevoile altora. În scopul formării abilității de a utiliza susținerea colegilor și de a acorda ajutor celorlalți, elevii au realizat exercițiul ”Planeta senatului”. În această planetă membrii senatului au identificat că în cadrul liceului nostru sunt următoarele continente:

  • Continentul Comunicării, deoarece comunicând elevii se cunosc mai bine;
  • Continentul Învățării, deoarece activitatea de bază la școală este învățarea;
  • Continentul Intereselor, deoarece fiecare are interesele sale (sport, muzică, filme);
  • Continentul Distracțiilor, deoarece elevilor le place să se distreze împreună;
  • Continentul Aspirațiilor, deoarece fiecare are visele sale, pe care tinde să le realizeze;
  • Continentul Prieteniei etc.

Elevii pe parcursul acestui exercițiu au menționat ce fac pentru fiecare continent, cum se susțin unul pe altul, cum acordă ajutor elevilor din această instituție și ce stări emoționale îi însoțesc atunci când promovează altruismul, toleranța, înțelegerea, ajutorul și prietenia în școală.

Acești elevi emană în fiecare zi urmări pozitive asupra celorlalți, întărind astfel legăturile sociale din interiorul senatului și a școlii.


Profilaxia sindromului burnout în rândul cadrelor didactice

Riscurile psihosociale și stresul la locul de muncă se numără printre cele mai mari provocări în materie de securitate și sănătate în muncă. Acestea au un impact semnificativ asupra sănătății oamenilor și organizațiilor. Cu toate acestea, atunci când sunt privite la nivel organizațional și nu ca problemă individuală, riscurile psihosociale și stresul pot fi gestionate.

Stresul poate fi eliminat sau redus prin identificarea surselor potenţiale şi evaluarea nivelului de stres asociate profesorilor. În plus, cadrele didactice ar trebui să fie solicitate pentru a ajuta la identificarea factorilor stresogeni şi să propună modalităţi de rezolvare. În scopul prevenirii sindromului burnout în rândul cadrelor didactice, am  desfășurat seminar cu profesorii la acest subiect. În acest seminar, profesorii au conștientizat ce este sindromul burnout, care sunt cauzele care duc la apariția acestui sindrom, ce simptome apar atunci când cadrele didactice sunt extenuate, surmenate la locul de muncă și care sunt acele modalități de prevenire și diminuare a acestui sindrom.

Sindromul burnout reprezintă extenuare, oboseală,  o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională în urma unei solicitări excesive produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacțe profesională.

Persoanele care suferă de burnout se simt copleșite de presiunea de a răspunde cerințelor profesionale și, în timp, aceasta acumulare constantă de stres conduce la pierderea interesului și a motivației care au stat cîndva la baza activităților desfașurate la locul de muncă.

Atunci cînd suntem supuși solicitărilor externe, organismul secretă așa-numiții „hormoni de stres”. Problemele apar atunci cînd aceste substanțe persistă mai mult timp în sînge (expunere prelungită la stres);

  • pot apărea leziuni ale vaselor de sînge;
  • afecțiuni ale rinichilor;
  • îmbătrînirea celulară este accelerată, iar imunitatea scade, astfel încît crește riscul apariției bolilor somatice sau psihice.

Principala cauză a sindromului burnout este senzația de suprasolicitare profesională combinată cu subaprecierea eforturilor tale de către ceilalți. Locul de muncă tinde să fie mediul cel mai propice pentru dezvoltarea acestei afecțiuni, dar exista situații în care viața socială sau personală conduc la burnout.

Cauze legate la locul de muncă

-lipsa recunoașterii și recompensării muncii prestate;
-senzația de lipsă de control asupra propriilor activități;
-așteptări nerealiste sau neclare din partea angajatorului;
-desfășurarea unor activități monotone, repetitive și care nu oferă satisfacții profesionale;
-lucrul sub presiune constantă sau într-un mediu haotic.

Cauze legate de stilul de viață

-dezechilibru între viața profesională și cea personală;
– persoanele din viața ta au așteptări ridicate de la tine și pun permanent presiune pe tine;
– asumarea unui număr prea mare de responsabilități, fără ajutor din partea celorlalți;
– somn insuficient;

-prea puțin timp dedicat relaxării și socializării;
– lipsa unor relații apropiate, a unor persoane care să ofere suport emoțional.

Cauze legate de tipul de personalitate

-tendințe perfecționiste, adică persoana fiind însoțită de concepția că nimic nu este suficient de bine făcut;
– viziune pesimistă asupra perspectivelor sinelui si asupra lumii în general;
– personalitate de tip A, caracteristica majoră a acestui tip de personalitate este lupta permanentă cu timpul, a cărui percepţie îl ţine pe individ mereu încordat şi tensionat;
– nevoia permanentă de a deține controlul;

Dacă un eveniment este evaluat ca fiind stresant, individul poate avea diferite simptome sau reacții la stres.

  1. Simptome fiziologice: dureri de inimă, palpitații; apetit alimentar scăzut sau crescut; indigestii frecvente; insomnii; crampe sau spasme musculare, dureri de cap sau migrene; transpirații excesive, amețeli, stare generală de rău; constipații sau diaree; oboseală cronică;
  2. Simptime cognitive: blocaje ale gîndirii; deficit de atenție; scăderea capacității de concentrare; dificultăți in reamintirea anumitor lucruri; diminuarea creativităț
  3. Simptome emoționale:iritabilitate crescută, scăderea interesului pentru hobby-uri; pierderea interesului pentru prieteni; instabilitate emoțională; anxietate; tristețe sau chiar depresie; reprimarea emoțiilor; dificultăți în angajarea în activități distractive sau relaxante.
  4. Reacții comportamentale:performanțe scăzute la locul de muncă; tulburări de somn; un management ineficient al timpului; izolarea de prieteni; preocupare excesivă pentru anumite activități; comportamente agresive.

Iată cîteva mici trucuri pentru a nu ajunge la burnout:

1.Începe-ți ziua cu un ritual relaxant. Poți alege să asculți muzică, să citești cîteva pagini dintr-o carte care te inspiră, să îți bei cafeaua sau ceaiul în timp ce meditezi sau nu te gîndești la nimic.

  1. Manîncă regulat și fă-ți un program de somn;
  2. Stabilește niște limite. Învață să spui “nu” atunci cînd ești suprasolicitat.
  3. Ia o pauză zilnică de la tehnologie. Deconectează-te o zi complet de tehnologie pentru a te conecta puțin la gîndurile tale.
  4. Implică-te în activități creative. Creativitatea este un antidot puternic pentru burnout. Atît timp cît faci ceva nou, care te pasionează și îți provoacă partea creativă, ești protejat de efectele negative ale muncii de rutină.

Dacă cadrul didactic a ajuns la stadiul de burnout, poate urma una dintre strategiile de recuperare:

  1. Schimbarea mediului în care traiește;
    Doar ieșind din mediul nociv care l-a adus în această stare, mai poate gîndi lucid pentru a găsi soluții.
  2. Reevaluarea priorităților și obiectivelor;
    Găsirea timpului pentru a redefini idealurile, prioritățile și lucrurile care îl motivează cu adevărat.
  3. Cererea și oferirea ajutorului;

Comunicarea asertivă – cheia interacțiunii sociale

Comunicarea este legată de existența noastră ca oameni. Viața noastră pe pământ fără comunicare și limbaj ar fi inutilă. Comunicarea reprezintă un proces de interacțiune între persoane, care este mijlocită prin cuvânt, semn, imagine, gest. Prin intermediul ei, oamenii, își împărtășesc cunoștințele, experiențele, interesele, atitudinile, opiniile, ideile. Prin comunicare ne exprimăm gândurile, emoțiile și ne afirmăm personalitatea. Iar pentru ca aceasta să fie și eficientă este necesar să avem o comunicare asertivă.

Asertivitatea este cea mai eficientă modalitate de soluționare a problemelor interpersonale. Comunicarea directă, deschisă și sinceră permite recepționarea mesajelor fără blocaje și distorsiuni, ceea ce menține și îmbunătățește relațiile cu ceilalți. Capacitatea de a comunica în mod asertiv sentimentele, emoțiile și gândurile fără a leza integritatea celorlalți, reprezintă un mod eficient de comunicare.

Alberti and Emmons oferă următoarea descriere:  “Comportamentul care permite unei persoane să acționeze în propriul interes, să ia poziție pentru sine fără anxietate nepotrivită pentru a-și exprima propriile sentimente în mod confortabil, sau pentru a-și exercita propriile drepturi fără a renega drepturile celorlalți, îl putem numi comportament asertiv însoțit de o comunicare asertivă”.                                                                                                                                   Ca trăsături caracteristice, asertivitatea este evidențiată prin:

  • refuzul cererilor- puterea de a spune nu;
  • împărtășirea opiniilor și a experiențelor cu ceilalți;
  • respectarea drepturilor celorlalte persoane;
  • solicitarea favorurilor și formularea de cereri;
  • exprimarea sentimentelor pozitive și negative;
  • inițierea, continuarea, menținearea și încheierea conversației într-un mod plăcut.

Seminarul cu genericul: ”Comunicarea asertivă – cheia interacțiunii sociale”, a fost desfășurat în cadrul Liceului Teoretic ”Mircea cel Bătrân” între profesori și elevi din România și senatul acestei instituții de învățământ. Acest seminar a fost desfășurat cu scopul:

  1. Formării unei comunicări eficiente, asertive și deschise între profesori și elevi din România și Republica Moldova;
  1. Demonstrării în mod activ sau reactiv comportamente asertive în locul celor subasertive sau agresive;
  2.  Ca participanţii să asiste în construcția unei imagini de sine pozitive și în creșterea încrederii de sine;
  3. Îmbunătățirii repertoriul lor comportamental, astfel încât aceştia să poată alege comportamentul pe care doresc să îl pună în practică;
  4. Stimulării independenței față de aprecierile interpersonale.

Participipanții la acest seminar au conștientizat că pentru a a avea un comportament și o comunicare asertivă este important să te exprimi clar și concis; să spui nu, atunci când îți este încălcat un drept sau o valoarea personală; să eviți să fii sarcastic; să eviți să faci generalizări; să ceri feed-backul; să conștientizezi ce tip de comunicare folosești (agresiv, asertiv, pasiv sau agresiv-pasiv); să eviți să folosești etichete; să îmbunătățești abilitatea de a lua decizii; să folosești un ton adecvat al vocii; să fii atent la postura corpului (privirea direct spre persoană, mâinele și picioarele  relaxate); să motivezi afirmația fără a te justifica; să te focalizezi pe comportament și nu pe persoană, atunci când vrei să faci o remarcă.


Drepturile și responsabilitățile copiilor

În săptămâna promovării drepturile și responsabilitățile copilului în școală au fost desfășurate diverse activități: ore publice, seminare, ședințe de training cu elevii.

În această săptămână elevii și-au aprofundat cunoștințele referitor la drepturi, responsabilități, convenție etc. De asemenea au conștientizat la cine să apeleze în cazul în care sunt  încălcate drepturile lor și au propus modalități de soluționare copiilor cărora le sunt încălcate drepturile.

Toți copiii – indiferent de ce limbă vorbesc, de ce culoare le este pielea, de sunt sănătoși sau bolnavi, de sunt băieți sau fete, de poziția socială și financiară a părinților acestora – sunt la fel de importanți pentru țara și societatea în care cresc.

De aceea este important ca fiecare copil să înțeleagă acest fapt și să-i facă pe cei din jur să se accepte așa cum sunt.

Noțiunea de Drept al copiilor reprezintă totalitatea regulilor și normelor care reglementează conduita copiilor în relațiile sociale, într-o colectivitate determinată. Elevii au determinat că a avea dreptul la ceva înseamnă a avea voie să faci sau să pretinzi ceva în temeiul legii.

În cadrul activităților împreună am identificat care sunt principiile care stau la baza drepturilor:

-Nondiscriminarea;

-Interesul copilului;

-Supraviețuirea și dezvoltarea;

-Acceptarea opiniei copilului;

De asemenea elevii au menționat foarte bine ce drepturi cunosc și au argumentat importanța fiecărui drept în viața copilului. Drepturile cele mai menționate de ei la aceste activități au fost:

  1. La viață;
  2. La sănătate;
  3. La învățătură;
  4. La odihnă;
  5. La joacă;
  6. La exprimarea opiniei;
  7. La un nume;
  8. La naționalitate;
  9. La apartenență etnică;
  10. La protecție față de influiențele dăunătoare;
  11. La familie
  12. La viața culturală și socială etc

Elevii din această instituție au demonstrat că pe lângă drepturi cunosc foarte bine și responsabilitățile lor. Fiecare a verbalizat ce responsabilități au în cadrul familiei, la școală, în societate.  De asemenea au observat că între drepturi și responsabilități există o legătură indispensabilă.

În cadrul acestor activități elevii și-au notat la cine să apeleze în cazul în care le sunt încălcate drepturile.

  • Părinților;
  • Profesorilor;
  • Polițistului din localitate;
  • Centrului pentru Protecția Drepturilor Copilului;
  • Avocatului copilului;
  • Centrului de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului din R.Moldova;
  • Centrului de Prevenire a Abuzului față de Copii;

Am propus elevilor un film despre un copil căruia i s-au încălcat drepturile, iar elevii  au identificat care sunt ele. Tot în baza acestui filmuleț am propus elevilor să găsească acele drepturi și modalități de îmbunătățire a stării emoționale ale acestui copil.În grup elevii au încercat să formuleze cele mai importante fraze de prezentare a drepturilor copiilor unor persoane străine. La finalul tuturor activităților am identificat că elevii s-au simțit foarte bine. Ei au argumentat starea lor prin faptul că cunosc și mai bine drepturile și responsabilitățile lor și că indiferent de obstacole știu la cine să apeleze în cazul în care le sunt încălcate.


02.05.2017

Programul 12 PLUS
Subiectul : ”Dovada iubirii”

Aparențele adulte, dorința de a fi independent, deschiderea față de modelele oferite de anturaj, impulsivitatea, capacitățile intelectuale constrânse de imaturitatea creierului, necesitatea obținerii unui statut în cercul de semeni, respingerea modelelor adulților, confuzia –toți acești factori plasează adolescentul în grupul supus riscului de a fi implicat în relații de exploatare.
Scopul programului ”12 PLUS” elaborat de CNPAC (Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii), este de a contribui la dezvoltarea unor mecanisme de reziliență față de abuz/exploatare sexuală în rândul adolescenților.
În acest scop am desfășurat prima activitate din acest program cu elevii clasei a IX-a ”A” și cu elevii clasei a VIII-a ”B” și anume ”Dovada iubirii”.
Tema propusă pentru adolescenți abordează tipurile de relații riscante din perspectiva motivației adolescenților precum și din perspectiva mecanismelor de constrângere/manipulare utilizate pentru atragerea tinerilor în relații exploatative. De asemenea au fost abordate procesele decizionale în relațiile de tip exploatativ și consecințele acestor relații. Elevii au studiat povestea de viață a doi adolescenți și au identificat efectele emoționale și fizice în urma unei decizii nechibzuite legate de comportamentul sexual.
Adolescenții au conștientizat că în fiecare zi ar putea să fie expuși la diverse influiențe sociale. Rolul lor în aceste contexte este să analizeze detaliat alegerile pe care le fac și să se îngrijească de propria siguranță, chiar și atunci când sunt sub presiunea semenilor.
Ar fi bine ca adolescenții în situațiile dificile să discute cu părinții, profesorii, cu psihologul sau cu prietenii. De asemenea ei pot apela și la Linia gratuită de asistență telefonică pentru copii și tineret-116111.
Psiholog: Inga Taran